Colindând...

Ce frumoasă este vara când ai timp....de fapt când ai ceva timp, căci cu un copil activ și sprinten ești mereu în stare de alertă. Concediul de maternitate îți oferă însă flexibilitatea de a pleca mai des în excursii, nefiind nevoie de prea multă coordonare în ceea ce privește disponibilitatea zilelor libere.

Astfel am decis să ne aventurăm pe Transalpina. O experiență pe cât de inedită, pe atât de frustrantă în anumite momente...

După cum poate știți deja, Transalpina este o șosea plină de serpentine, mai precis intri dintr-o curbă în alta. Aici a apărut și prima mea problemă, starea de rău. Cred ca am înnebunit șoferul cu rugăminți constante de a merge mai încet (probabil că mi-a umplut frigiderul - vorba vine) . Cel puțin pot spune că fiecare întorsătură a stomacului meu a fost răsplătită cu o priveliște minunată. M-am simțit una cu natura, mai ales având în vedere faptul că nu există toalete ecologice în parcările din această zonă...

Colac peste pupăză, ce crezi că s-a întâmplat? Evident că am dat peste o persoana cu probleme de discernământ. În timp ce numeroase mașini mergeau pe cât se poate de încet întrucât șoseaua nu permitea viteze mari, acest geniu, această eminență cenușie a artei șofatului s-a gândit că este indicat, nu să depășești una, nu două mașini, ci pe toate. Din fericire pentru noi toți, individul și pupăza de lângă el au reușit să se ducă mai departe însă eu una m-am văzut, pentru o fracțiune de scunde, cu mașina în râpă... 

În cele din urmă am ajuns și noi la Rânca. Un loc pitoresc, unde însă fiecare și-a construit cabana pe principiul ”cum dă Domnul”. La fel a fost și servirea...căci am așteptat o ora pentru mici și cartofi prăjiți, iar prietena mea a rămas cu pofta în cui, căci păstrăvul ei la grătar nu a fost gata nici după o oră.  Evident că renunțase la comandă, iar proprietarul terasei respective a început să mănânce păstrăvul lângă masa noastră (după o oră jumate a fost gata, dar și noi ...). Consternați de acest comportament, am plecat mai departe și ne-am întors la cazare.

Cazarea a fost cam singurul lucru care a șters cu buretele nesimțirea individului din Rânca. Pensiunea Xinela din Baia de Fier chiar este un loc pe care îl recomand cu căldură. Atât angajații cât și proprietarii sunt foarte amabili, camerele sunt moderne și curate, mâncarea este bună, iar prețul este mic.

Din toată această aventură pot însă spune că am rămas și cu un lucru bun, mai precis cu clipe minunate petrecute alături de cei dragi mie.

Un sfârșit de vară minunat îți doresc,
Oana